[ARTICOLE] Fotografia alb-negru vs fotografia color

In esenta, a alege intre alb-negru si color inseamna o alegere intre o forma de redare mai abstracta si una mai naturala. Nici una nu este preferabila „per se” si nu are rost sa se compare cele doua mijloace de expresie in mod critic, in afara de cazul in care se urma¬reste scopul de a determina, intr-un anumit ansamblu de date, care dintre cele doua este mai potrivita pentru redarea unui anumit subiect.

Orice comparatie de acest fel trebuie sa tina seama de urmatoarele trei puncte, strins legate intre ele:
Cit de importanta este culoarea pentru caracterizarea subiectului? Datorita unei perioade de peste o suta de ani de fotografie alb-negru sintem atit de obisnuiti cu redarea in tonuri de gri incit, in mod cu totul normal, lipsa culorii intr-o fotografie nu ne provoaca dificultati de intelegere a subiectului. De fapt, citeodata, poate sa se intimple chiar contrariul. De exemplu, la un portret alb-negru redarea apare mai naturala si portretul va fi acceptat cu mai mare usurinta decit un portret in culori la care tonurile pielii sint usor denaturate. De asemenea, fotografia alb-negru a unui peisaj cu contraste si efecte grafice provoaca adesea o impresie mai puternica decit fotografia color a aceluiasi subiect care, desi mai naturala, sau poate tocmai din cauza aceasta, pare insipida si banala.
Pe de alta parte, nici o fotografie in alb-negru a unei flori, a unui fluture, a unei pasari cu colorit viu, a cerului incandescent Ia apusul soarelui nu poate vreodata sa rivalizeze cu o buna fotografie color a acestor subiecte. La asemenea subiecte culoarea este o insusire prea importanta pentru a o exclude fara prejudicierea serioasa a efectului imaginii.
Daca culoarea este una dintre cele mai insemnate insusiri ale subiectului, atunci, desigur, redarea acestuia in alb-negru ar fi cu mult mai putin inteligibila, semnificativa si completa. In astfel de cazuri, culoarea este nu numai justificata, dar devine o necesitate pentru crearea celei mai bune forme de reprezentare. Pe de alta parte, daca culoarea este mai mult sau mai putin incidentala, daca subiectul ar fi putut tot atit de bine sa aiba alta culoare, sau daca conturul si forma sint mai importante decit culoarea pentru caracterizarea subiec¬tului, atunci, desigur, redarea in alb-negru va produce o impresie mai puternica, deoarece calitatea ei mai abstracta ii da posibilitatea fotografului sa creeze efecte deosebite din punct de vedere artistic.

Culoarea naturala sau alb-negru abstract? Numarul de subiecte care apar mai bine in culori este relativ mic in comparatie cu numarul mare de subiecte care se pot fotografia atit in culori cit si in alb-negru. Pentru a decide daca sa fotografieze astfel de subiecte in culori sau in alb-negru, fotograful trebuie sa hotarasca daca doreste sa reali¬zeze imagini care sint naturale sau, mai ales, abstracte. Acest lucru, la rindul sau, depinde de scopul fotografiei si de caracteristicile subiectului pe care il are in fata.
Scopul unei fotografii poate fi ilustrarea sau interpretarea. In cazul ilustrarii, functia principala a imaginii este sa descrie subiectul cu toate caracteristicile lui — incluzind, desigur, si culoarea — cit mai exact posibil din punct de vedere tehnic. Evident, in astfel de cazuri este preferata o fotografie in culori uneia alb-negru.
Pe de alta parte, daca interpretarea este mai importanta decit ilustrarea se prefera, in general, fotografia alb-negru celei color. Fotografia alb-negru ii ofera fotografului o mai mare libertate in alegerea simbolurilor artistice pentru acele caracteristici ale subiec¬tului care trebuie interpretate, nefiind posibila o descriere directa a lor: putere, forta, tristete, tragism — caracteristici care pot fi cel mai bine sugerate cu ajutorul unui alb-negru puternic, grafic, cu contraste si suprafete intunecoase.
Dupa cum am mai aratat, subiectul unei fotografii poate sa fie ceva concret sau o trasatura abstracta. In primul caz, caracterul de baza al fotografiei ar trebui sa fie realist, pe cind in cel de al doilea caz trebuie neaparat sa fie in esenta abstract. Prin urmare, in afara de orice alte considerente, de regula (fiindca exista si exceptii) prima categorie de subiecte se potriveste mai bine cu redarea in culori, iar cea de a doua, cu o tratare in alb-negru. Desigur ca, dupa caz, acelasi subiect poate fi conceput in oricare din cele doua moduri, fiecare necesitind o tratare diferita. De exemplu, fotografia unui anumit peisaj poate fi conceputa ca un portret al acestuia, in care caz este indi¬cata o tratare naturala. Sau, peisajul este doar un vehicul care ii permite fotografului sa exprime in forma simbolica notiuni ca vastitatea intinderilor sau atmosfera placuta a unei seri de vara. In acest din urma caz fotografia alb-negru, mai abstracta, se preteaza mai bine la obti¬nerea unui rezultat mai expresiv.

Poate colorul sa dea rezultate tehnice bune, sau rele? Fotografiile color dau rezultate satisfacatoare numai in conditii speciale. Daca aceste conditii nu sint indeplinite, redarea in culori apare cu distorsiuni mai mari sau mai mici si o fotografie cu culori debalansate este de obicei inferioara unei fotografii alb-negru bune.
Redarea in culori apare cu distorsiuni mai ales in urmatoarele conditii:
- daca iluminarea este slaba;
- daca contrastele subiectului sint excesive;
- daca culorile subiectului nu sint saturate, adica predomina culori pale si nuante pastelate.
Cind avem de-a face cu una sau mai multe din aceste conditii, se recomanda ca in afara de fotografia in culori sa se faca si una in alb-negru, ca o masura de siguranta pentru cazul in care cea color nu a reusit in mod satisfacator. Cind rezultatele sint dubioase, luarea unei hotariri devine mai usoara daca se analizeaza natura subiectului; daca acesta este facut de mina omului, atunci un grad destul de mare de distorsiune a culorilor nici nu va fi descoperit probabil de privi¬torul fotografiei, deoarece obiectele facute de mina omului pot avea orice colorit. In mod similar, daca subiectul face parte dintr-o categorie care nu e prea familiara privitorului (de exemplu, o planta sau o pasare tropicala rara), este posibil ca si de asta data distorsiunea coloristica sa treaca neobservata, privitorul neavind nici un etalon de comparatie. in astfel de cazuri, chiar si in conditiile nefavorabile pe care le-am mentionat mai sus, se poate incerca redarea in culori fara prea multe riscuri de nereusita.
Pe de alta parte, daca subiectul este cunoscut privitorului, chiar si devierile mici de la culoarea naturala vor fi descoperite, iar fotografia va fi respinsa ca fiind nenaturala. Cele mai dificile din acest punct de vedere sint fotografiile cu oameni, in special portretele, deoarece provoaca obiectii chiar si la cele mai neinsemnate devieri de culoare de la tonurile normale ale pielii. Alte subiecte de acest fel sint: frunzisul verde, cimpurile si livezile verzi, cerul albastru senin si subiectele de culoare alba sau cenusie. Daca astfel de subiecte trebuie fotografiate color, fotograful isi va lua masuri suplimentare de precautie pentru a asigura o redare corecta a culorilor, iar daca conditiile fac dubioasa redarea in culori atunci, in plus (daca este posibil), sa faca si o fotografie alb-negru.

Sursa: Andreas Feininger - Fotograful creator